POVESTE DIN FAPTE REALE

Povestea alãturatã este o fictiune, inspiratã de interviuri fãcute cu 35 de experti educationali (inspectori scolari, directori de scoli, profesori si mediatori scolari din judetele Olt, Dolj si Gorj, România) si cu 10 membri ai unor familii de etnie roma.

girl

introAcum doi ani, într-o dimineață, mama m-a sculat din somn și mi-a spus:

- Mâine plecăm cu toții în Spania! Taică-tău și-a găsit de lucru acolo.

- Îl luăm și pe Alin? E mic. Are doar doi ani.

- Da. Bunica e bolnavă. Nu poate sta cu el. Abia are grijă de cei cinci verișori ai tăi.

- Dar pe Gigi, cățelul, îl luăm? E prietenul meu și e cuminte.

- Bagă-ți mințile în cap! Mergem cu ce avem pe noi și vedem acolo cum ne descurcăm.

- Trebuie să vorbesc cu doamna dirigintă! Mi-a zis să merg sâmbătă la concursul de atletism. Zice că-s cea mai bună și poate iau premiu.

- N-avem timp de prostii! Mâine plecăm! Stai acasă cu Alin până merg la cumnata să vorbesc să aibă grijă de găini cât suntem plecați! Apoi facem bagajele!

- Dar … mamă, doamna dirigintă chiar mă place!

- Prostii! Școala n-aduce bani! Nu mă enerva că … Vezi că plânge ăla mic! Dă-i ceva de mâncare!

De când mă știam, nu plecasem mai departe de ulița mare, unde era școala. Acolo erau toți prietenii și dușmanii mei. În primăvară, mă bătusem cu niște băieți care nu mă lăsau în pace. Era să fiu exmatriculată. Dar doamna dirigintă m-a luat deoparte și mi-a vorbit așa frumos. M-a pus șefa echipei de atletism și mi-a spus să n-o dezamăgesc. Mi-a spus să mă țin de școală, că pot ajunge departe în viață, pentru că-s ambițioasă.

Toată lumea m-a respectat apoi. Chiar și băieții. Eram cea mai iute de picior și le era teamă de mine. Dar … totul s-a terminat.

Îi văzusem pe unii și pe alții din mahala, veniți din Spania. Unii cu mașini. Alții mai rău decât plecaseră. Unii și-au făcut palate. Alții cerșeau pe străzi. Cu noi … cum o să fie?

Trebuia să ne întoarcem în toamnă. Dar a trecut un an întreg. Viață grea. Strângeam ban cu ban, „să ne facem și noi casă", cum zicea mama. Tata a lucrat pe unde a apucat. Mama a mai ajutat prin vecini. Eu … cu Alin. Era acolo o școală dar … cine să stea cu copilul? Și acolo vorbeau numai spaniola. Mi-era dor de echipa mea … și de doamna dirigintă.

Acum ne-am întors. Am 12 ani. Gigi, cățelul, a fugit în sat și nu s-a mai întors. La școală, am pierdut un an. Colegii sunt în clasa a șaptea. Eu abia intru într-a șasea. Altcineva este șefa echipei de atletism. Lumea zice c-am fost în Spania la cerșit și la furat, și alte prostii. Băieții vorbesc că n-o să mă mai ia nimeni de nevastă. Dar eu n-am greșit cu nimic! De ce mă vorbesc de rău?

Și mama zice că trebuie să-mi caute să mă mărite repede, acu' cât am strâns un ban, să mă așez la casa mea, că-s țigancă și că școala nu-i pentru mine.

Dar mie îmi place de doamna dirigintă! Cum să mă întorc la școală?

Școala chiar e MIȘTO!