Mărturii

Profesorii ne-au împărtășit gânduri și emoții

Am analizat obstacolele întâmpinate de copiii romi aflati în migratie internationalã pe teritoriul statelor membre UE. Am discutat cu experti educationali si familii de etnie roma.

test

„Să știți că sunt elev la Școala X, și sunt un copil bun."

Un elev a zis așa: „Eu am chemat un taxi. Când a venit și a văzut că sunt țigan, nu a vrut să ma ia." „Și tu ce-ai făcut?" „I-am spus: Mulțumesc frumos. Dar să știți că eu sunt elev la Școala X, și sunt un copil bun." Era o mândrie pentru el.

La serbarea de Crăciun, în grupul care a mers să colinde autoritățile locale, era și acest copil. A venit la mine și ne-am pupat. Profesorii lui mi-au spus: „E unul dintre elevii cei mai buni pe care îi avem." Nu este mândrie mai mare. Asta înseamnă că nu trebuie să-I tratezi separat: rom sau român. E copil.

„Sunt copii frumoși. Efortul lor școlar este fantastic."

Sunt copii frumoși. Având în vedere mediul din care provin, efortul lor școlar este fantastic. Avem copii de doctori, de ingineri, de profesori. Dar și copii care mănâncă din gunoaie. Și toți aceștia, în aceeași clasă. În afară de trei părinți, părinții celorlalți copii sunt analfabeți. Copiii fac un salt enorm. Ei sar câteva generații, atâta timp cât învață să scrie și să citească și pot merge la un examen.

test

„L-am câștigat pe copil."

A fost cazul unui elev problemă. După o perioadă, din copilul violent care bătea pe toată lumea, s-a adaptat. Am găsit soluția: el este de fapt un bun sportiv. L-am trimis la concursuri și i-am spus să vină cu medalii. Din acel moment, și copilul s-a schimbat. A fost foarte încântat că a primit și el medalie. Ba mai mult. L-am chemat în cancelarie să prezinte el cadrelor didactice medalia și diploma primite. Modul lui problematic de a se manifesta era o formă de a se auto-apăra și de a atrage atenția că are nevoie de mai multă atenție. L-am câștigat pe copil.

Copilul poate fi ușor „pierdut", dacă nu există continuitate.

Atunci când părinții pleacă, să ne anunțe din timp, ce intenții au, unde se duc. Asta pentru ca cei de la școala de destinație să nu plece de la premisa că acel copil este „un țigan care s-a dus să fure acolo". Este vorba de a vedea acel copil corect. Poate că este un copil foarte bun. Ne-ar ajuta pur și simplu să știm la ce nivel este copilul: cât de mult a acumulat sau cât de mult a pierdut în perioada în care a fost plecat în străinătate, să avem informații despre ce face acolo. Să reușim cumva să ținem legătura cu ei, chiar și atunci când părinții nu își doresc. Nu îi găsim. Nu dăm de ei.

Haideți să spunem lucrurilor pe nume. Și acolo, în străinătate, și la noi în România, romii sunt etichetați. Vrem, nu vrem, trebuie să acceptăm faptul că romii nu sunt priviți ca și ceilalți. Ca și copiii cu dizabilități.